Dintre regulile simple despre lichiditate, una singură rezistă verificării: sub 1, datoriile curente depășesc activele circulante, iar acesta este un fapt de definiție, nu o sentință. Restul, de la pragul „obligatoriu” din manuale până la ideea că o valoare mare înseamnă sănătate, sunt obiceiuri de interpretare pe care exemplele le contrazic ușor. Cinci dintre ele sunt luate pe rând mai jos.
Reperele folosite sunt cele de pe Contarea, platformă educațională de analiză economico-financiară care atribuie fiecărei formule un statut (oficial, instituțional sau convenție de analiză) și care arată că nu există praguri numerice oficiale pentru indicatorii firmelor. Exemplele sunt firme fictive, prezentate ca ilustrative.
Mitul pragului fix: lichiditatea curentă „trebuie” să depășească o valoare
Rata lichidității curente împarte activele circulante la datoriile curente. Studenții rețin de obicei, odată cu formula, și o valoare „bună”, diferită de la un manual la altul. Realitatea este că nu există un prag legal sau oficial. Reperul care decurge din definiție este 1: sub această valoare, datoriile curente depășesc activele circulante. Orice altă cifră este o convenție, iar fiecare creditor sau analist lucrează cu propriile praguri.
Se invocă uneori banca centrală. BNR folosește într-adevăr pragul de 100% pentru lichiditatea generală, dar ca semnal analitic în monitorizarea agregată, nu ca normă pe care o firmă ar trebui să o respecte. Diferența este importantă: un semnal statistic descrie o populație de firme, nu judecă una anume.
Mitul alarmei: sub 1, firma este în pericol
O valoare sub 1 este un motiv de întrebări, nu un verdict. Contează cum circulă banii prin firmă. Contarea dă exemplul unei cafenele fictive cu lichiditate curentă de 0,29, o valoare care ar speria orice cititor de manual, și cu trezorerie netă pozitivă. Explicația ține de model: clienții plătesc pe loc, la casă, în timp ce furnizorii sunt plătiți la termen. O asemenea afacere lucrează, în bună măsură, cu banii furnizorilor, iar bilanțul ei arată puține active circulante lângă datorii curente obișnuite.
Aceeași cifră, la o firmă care își încasează facturile după luni de zile, ar spune cu totul altceva. Tocmai de aceea indicatorul nu poate fi citit fără a ști cine plătește pe cine și când.
Mitul siguranței: o valoare mare înseamnă sănătate
Eroarea inversă este la fel de răspândită. O lichiditate curentă ridicată poate ascunde stocuri care nu se mai vând, creanțe neîncasate sau bani ținuți nefolosiți. Numărătorul raportului adună toate activele circulante, fără să le deosebească după cât de repede devin numerar.
Într-un exemplu ilustrativ de pe site, lichiditatea curentă este 1,20, deci peste reperul de definiție. Din cei 840.000 lei de active circulante, doar 140.000 lei sunt bani. Datoriile curente din același exemplu sunt de 700.000 lei (840.000 ÷ 700.000 = 1,20), ceea ce înseamnă că banii propriu-ziși acoperă o cincime din ele. Restul activelor circulante, tot 700.000 lei, trebuie întâi vândut sau încasat. Dacă o parte este marfă fără căutare ori facturi vechi, raportul supraunitar nu mai liniștește pe nimeni.
Mitul fondului de rulment: negativ înseamnă întotdeauna rău
Fondul de rulment negativ este tratat adesea ca semn sigur de dezechilibru. Contează însă necesarul de fond de rulment, adică suma pe care exploatarea o cere pentru stocuri și creanțe după ce se scad datoriile de exploatare. Trezoreria netă se obține scăzând acest necesar din fondul de rulment.
Site-ul pune alături două firme fictive cu același fond de rulment, −50.000 lei. La cafenea, trezoreria netă este de +10.000 lei, ceea ce corespunde unui necesar negativ, de −60.000 lei: exploatarea aduce resurse în loc să ceară. La fabrica de ambalaje, trezoreria netă este de −250.000 lei, adică un necesar de 200.000 lei care rămâne de acoperit din alte surse. Punctul de plecare este identic, situațiile sunt opuse. Cine s-ar fi oprit la semnul fondului de rulment ar fi pus cele două firme în aceeași categorie.
Mitul insolvenței: pierderea sau capitalurile negative înseamnă insolvență
Insolvența nu se citește din bilanț. Potrivit Legii nr. 85/2014, ea este insuficiența fondurilor bănești pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile și se prezumă, în mod relativ, după 60 de zile de la scadență. Definiția privește neplata, nu rezultatul exercițiului și nici semnul capitalurilor proprii. O firmă cu pierdere își poate plăti toate facturile la termen, iar una cu profit poate rămâne fără numerar.
Asta nu face din capitalurile proprii negative un detaliu. Ele cer o analiză serioasă a cauzelor și a consecințelor, iar pentru aspectele legale platforma trimite la jurist, avocat sau practician în insolvență.
Cum se citește, de fapt, indicatorul
După ce miturile sunt date la o parte, rămân câteva reguli de lectură. Lichiditatea curentă măsoară valori din bilanț, la o dată, nu momentul în care banii intră sau ies. De aceea se citește împreună cu lichiditatea rapidă și cu cea imediată, precum și alături de valoarea din anul precedent. Direcția în care se mișcă raportul spune adesea mai mult decât nivelul lui.
Formula, exemplul rezolvat, limitele și greșelile frecvente sunt adunate pe pagina indicatorului rata lichidității curente, una dintre cele 27 de pagini de indicatori ale platformei. Lichiditatea este una dintre cele șapte categorii în care sunt grupați indicatorii, alături de ciclu și activitate, îndatorare și solvabilitate, rentabilitate, costuri și echilibru, cash-flow, risc și alarmă.
Pentru calcul, Contarea are o unealtă dedicată, Lichiditate și solvabilitate, care rulează local, în browser, fără cont, și ale cărei rezultate sunt orientative. Pentru studentul la economie, câștigul este metodologic: un indicator se învață odată cu statutul formulei și cu limitele lui. Pentru antreprenor, câștigul este practic. În locul întrebării dacă cifra este „bună”, devin utile altele: din ce este făcut numărătorul, cine finanțează exploatarea și cum arăta raportul cu un an înainte. Răspunsurile pe cifrele reale se discută cu contabilul sau cu un specialist autorizat.
