Pe scurt: plăcile de gips-carton se aleg după încăperea în care le montezi: tipul standard pentru camerele uscate, cel rezistent la umezeală pentru băi și bucătării, iar cel ignifug pentru zonele cu cerințe de protecție la foc. Tipul se recunoaște după marcajul și culoarea cartonului de pe față.
Gips-cartonul este materialul preferat pentru pereți despărțitori, tavane false și placări, pentru că se montează repede și oferă o suprafață netedă. Diferența dintre tipuri nu se vede întotdeauna cu ochiul liber, dar contează la costuri și la durabilitate. O placă greșită într-o baie, de exemplu, se poate deforma în câțiva ani.
Din ce este făcută o placă de gips-carton
Placa este formată dintr-un miez de gips între două straturi de carton special. Miezul asigură rezistența la compresiune și o parte din protecția la foc, iar cartonul dă rezistența la încovoiere și suprafața pe care se aplică finisajul. În funcție de tip, miezul conține aditivi care schimbă comportamentul plăcii.
Placa standard: pentru camere uscate
Placa standard este cea mai răspândită și se folosește în camerele cu umiditate normală: dormitoare, living, holuri. Este ieftină și ușor de tăiat. Nu o folosi în spații cu abur sau cu risc de condens, pentru că gipsul absoarbe apa, iar placa își pierde rezistența.
Placa rezistentă la umezeală
Placa rezistentă la umezeală, numită și hidrofugă, are miezul și cartonul tratate pentru a absorbi mai puțină apă. O alegi pentru băi, bucătării, spălătorii și alte încăperi cu umiditate ridicată. Rezistența este limitată: nu înlocuiește hidroizolația, deci în zonele cu stropire directă, cum este dușul, mai sunt necesare straturi de protecție dedicate și un finisaj etanș.
Placa rezistentă la foc
Placa ignifugă are un miez cu fibre și aditivi care îi măresc rezistența la temperaturi ridicate. Se folosește la pereți și tavane unde proiectul cere o anumită clasă de protecție, de exemplu în casele scărilor, în jurul coșurilor sau la mansardări. Încadrarea corectă se stabilește prin proiect, nu prin alegerea individuală a plăcii.
Cum recunoști tipul plăcii
Tipul se recunoaște în mod obișnuit după culoarea cartonului și după marcajul tipărit pe verso. Culorile diferă între producători, deci nu te baza doar pe ele. Verifică întotdeauna:
- marcajul și denumirea tipului pe spatele plăcii sau pe ambalaj;
- grosimea plăcii, care influențează rigiditatea și izolarea fonică;
- fișa tehnică a producătorului, cu domeniul de utilizare;
- compatibilitatea cu șuruburile, benzile și amorsele recomandate.
Comparație rapidă
| Tip | Unde se folosește | Limite |
|---|---|---|
| Standard | Camere uscate | Nu suportă umezeala |
| Rezistentă la umezeală | Băi, bucătării | Nu înlocuiește hidroizolația |
| Rezistentă la foc | Zone cu cerințe de protecție | Se alege pe baza proiectului |
Unde cauți informații în plus
Pentru subiecte despre materiale, lucrări și etape de șantier poți parcurge secțiunea construcții de pe Redactia24, iar pentru alte teme de actualitate există și pagina principală a site-ului. Indiferent de sursă, pentru lucrări structurale sau cu cerințe de siguranță, apelează la un specialist.
Întrebări frecvente
Pot folosi placa standard într-o bucătărie?
În zonele fără stropire directă și cu ventilație bună, uneori da. Pentru siguranță, pe pereții din apropierea chiuvetei și a plitei se preferă placa rezistentă la umezeală.
Cum se taie plăcile de gips-carton?
Se zgârie cartonul cu un cuțit special pe o față, se rupe placa pe linia marcată și se taie cartonul de pe cealaltă parte.
Ce grosime aleg?
Pentru pereți se folosesc de obicei plăci mai groase, iar pentru tavane plăci mai subțiri. Verifică recomandarea producătorului pentru distanța dintre profile.
O alegere corectă a plăcii se vede abia peste ani, când pereții rămân drepți și uscați, deci verifică tipul înainte de comandă.
