Pe scurt: pe munte, frigul se gestionează în straturi subțiri, pe care le poți adăuga sau scoate, iar ritmul se ține pe senzații, nu pe cifre: mergi pe urcările abrupte, alergi ușor pe teren plat și coborâți atent. Ia cu tine întotdeauna un strat de rezervă și spune cuiva traseul.
Alergarea pe potecă iarna sau toamna târziu atrage tot mai mulți oameni, pentru că liniștea și aerul rece fac din ea o experiență foarte diferită de cea de pe asfalt. Aceleași condiții cer însă mai multă pregătire: temperatura scade repede odată cu altitudinea, iar o oprire de zece minute te poate răci serios.
Cum te îmbraci în straturi pentru alergarea pe frig?
Te îmbraci în trei straturi: unul de bază care ține pielea uscată, unul intermediar care păstrează căldura și unul exterior care oprește vântul. Bumbacul se evită, pentru că reține transpirația și te răcește. Pornești ușor răcit, fiindcă după primele zece minute corpul se încălzește singur. Dacă te îmbraci de la început ca pentru o plimbare, te vei supraîncălzi.
- strat de bază din material sintetic sau lână fină;
- mănuși subțiri și o bentiță peste urechi;
- un strat impermeabil ușor, strâns în rucsac, pentru opriri.
Cum ții ritmul pe urcări și coborâri?
Pe urcările lungi, mersul rapid este mai eficient decât alergarea, iar la începători este chiar regula. Ritmul potrivit este cel la care poți încă vorbi în propoziții scurte. Detaliile despre echipament și despre tehnica de urcare, inclusiv bețele, sunt explicate în materialul despre alergarea montană pentru începători: pantofii, bețele și ritmul la urcare. La coborâre, pașii sunt scurți, genunchii ușor îndoiți, iar privirea merge cu câțiva metri înainte.
Cum te obișnuiești cu aerul rece?
Corpul se adaptează în câteva săptămâni, dacă crești treptat durata ieșirilor. Începe cu alergări scurte, în zilele moderate, și lungește-le puțin pe rând. O poveste utilă despre acest început, cu un program de două săptămâni, găsești în ghidul despre prima alergare pe frig și cum te obișnuiești fără să renunți. Respiră pe nas cât poți, iar la efort mare folosește gura, fără grijă: aerul rece nu strică plămânii unui om sănătos.
Ce iei cu tine pe traseu?
Pe o potecă de munte iei cu tine apă, o gustare, un telefon încărcat și un strat de rezervă. Zilele scurte înseamnă lumină puțină, deci o lanternă frontală este o precauție bună chiar dacă pornești la prânz. Verifică prognoza și evită traseele expuse când bate vântul puternic sau când ceața coboară.
| Element | De ce îl iei |
|---|---|
| Lanternă frontală | Lumina se pierde repede la sfârșit de zi |
| Folie de supraviețuire | Ocupă puțin loc și te ajută la o oprire forțată |
| Strat de rezervă | Previne răcirea la opriri |
Întrebări frecvente
Cât de des alerg pe frig la început?
De două-trei ori pe săptămână este suficient, cu o zi de odihnă între ieșiri. Corpul are nevoie de timp să se adapteze.
Ce fac dacă mă înghețe degetele?
Poți încerca mănuși mai groase sau un strat dublu. Dacă amorțeala persistă, înțepăturile sunt puternice sau pielea devine albă, oprește-te și intră la adăpost.
Este bine să alerg singur pe munte?
Este mai sigur să fii în grup sau cel puțin să anunți pe cineva traseul și ora estimată a întoarcerii. În caz de urgență, sună la 112.
Prima ieșire de iarnă nu trebuie să fie lungă sau rapidă. Ajunge o oră pe un traseu cunoscut, ca să vezi cum reacționează corpul și ce ți-a lipsit din rucsac.
