Pe scurt: la întrebarea despre punctele slabe, alegi o slăbiciune reală, dar care nu este esențială pentru jobul respectiv, spui cum a apărut și ce faci concret pentru a o îmbunătăți. Intervievatorul urmărește onestitatea și capacitatea ta de a învăța, nu un răspuns perfect.
Întrebarea apare în aproape orice interviu și mulți candidați se tem de ea. Pare o capcană, dar de fapt este o ocazie de a arăta cât de bine te cunoști. Un răspuns pregătit dinainte, spus natural, face o impresie mult mai bună decât unul improvizat.
Ce urmărește intervievatorul
Intervievatorul vrea să vadă dacă ești sincer, dacă îți cunoști limitele și dacă lucrezi la ele. Nu caută oameni fără defecte, pentru că ar părea nerealist. Răspunsul bun arată autocunoaștere și dorință de dezvoltare. Dacă vrei să vezi o abordare detaliată, vezi articolul despre cum răspunzi la întrebarea despre punctele tale slabe în interviu.
Cum alegi punctul slab
Alege o slăbiciune reală, care nu este o cerință de bază a postului. Dacă aplici pentru un rol care cere lucru în echipă, nu spune că îți e greu să colaborezi. Poți alege, de exemplu, o abilitate pe care o dezvolți încă: vorbitul în public, delegarea sarcinilor sau folosirea unui program anume. Rămâi la o singură slăbiciune, spusă clar.
Structura unui răspuns bun
Un răspuns echilibrat are trei părți, spuse în câteva fraze:
- numești slăbiciunea direct, fără ocolișuri;
- dai un exemplu scurt din care se vede cum s-a manifestat;
- explici ce faci ca să o îmbunătățești și ce rezultate ai observat.
Astfel încheii cu ce faci bine, nu cu problema.
Formulări de evitat
Unele răspunsuri pe care le-au auzit prea des intervievatorii nu mai sună credibil. Evită „sunt prea perfecționist” sau „muncesc prea mult”, pentru că par fraze învățate. Evită și răspunsul „nu am puncte slabe”, care sugerează lipsă de autocritică. La fel de riscantă este o slăbiciune care te exclude din rol sau o confesiune prea personală, fără legătură cu munca.
| Mai puțin potrivit | Mai potrivit |
|---|---|
| „Sunt prea perfecționistă.” | „Uneori petrec prea mult timp pe detalii și acum îmi fixez limite de timp.” |
| „Nu am puncte slabe.” | „Încă mă obișnuiesc să cer ajutor când sunt aglomerată.” |
Cum te pregătești
Gândește-te la feedback-ul primit de la colegi sau de la șefi și vezi ce se repetă. Scrie răspunsul, spune-l cu voce tare de câteva ori și încearcă să-l spui natural, nu ca pe o poezie învățată. Pentru mai multe idei despre carieră și organizare, vezi și FemeiAzi.
Dacă te blochezi în interviu
Dacă te blochezi, cere o clipă de gândire. Un răspuns calm după o pauză scurtă sună mai bine decât unul grăbit. Poți răspunde și cu o întrebare: „Vă referiți la o slăbiciune profesională?”. Asta îți dă timp și clarifică așteptările.
Întrebări frecvente
Câte puncte slabe trebuie să menționez?
De regulă una este suficientă, bine explicată. Dacă ești întrebat de mai multe, alege-le pe cele care nu țin de nucleul postului.
Pot spune că nu am experiență într-un domeniu?
Da, dacă arăți ce faci ca să recuperezi: cursuri, practică, sprijinul unui coleg. Lipsa experienței, singură, nu e un răspuns complet.
Cât de lung trebuie să fie răspunsul?
Între treizeci de secunde și un minut, cât să cuprindă slăbiciunea, exemplul și măsurile luate.
Un răspuns sincer, scurt și cu un plan este tot ce are nevoie intervievatorul ca să îți rețină numele.
