Pe scurt: micorizele sunt asocieri între rădăcinile plantelor și firele subțiri ale ciupercilor. Ciuperca ajută planta să absoarbă apă și minerale, iar planta îi oferă zaharuri produse prin fotosinteză. Este una dintre cele mai răspândite forme de cooperare din natură.
Când vezi o ciupercă în pădure, vezi de obicei doar „fructul”, adică partea care produce spori. Cea mai mare parte a organismului este ascunsă în sol, sub forma unor fire fine. Aceste fire sunt cheia relației cu copacii.
Ce este o micoriză și din ce e alcătuită
Micoriza este contactul strâns dintre o rădăcină și o ciupercă, în care ambele au de câștigat. Firele ciupercii se numesc hife, iar ansamblul lor poartă numele de miceliu. Hifele sunt mult mai subțiri decât rădăcinile și ajung în porii solului unde rădăcinile nu pătrund.
Ce schimbă între ele ciuperca și copacul
Schimbul este simplu: resurse din sol contra zaharuri. Arborele produce zaharuri prin fotosinteză și dă o parte ciupercii. Ciuperca extinde suprafața de absorbție și aduce plantei apă, azot și fosfor. Rezultatul este o plantă mai rezistentă la secetă și la sărăcia solului.
De ce ciupercile nu sunt plante
Ciupercile nu fac fotosinteză, de aceea au nevoie de hrană din exterior. Tocmai de aceea se potrivesc atât de bine cu plantele, care au exact ce le lipsește. Diferențele dintre ciuperci, plante și animale sunt explicate în materialul despre ciuperci ca regn aparte, nici plante, nici animale, iar micorizele arată cât de importantă este această poziție aparte în ecosistem.
Tipuri de micorize
Există mai multe tipuri, în funcție de felul în care ciuperca se leagă de rădăcină. Două sunt cel mai des menționate:
- ectomicorizele, în care ciuperca înconjoară rădăcina ca un manșon, frecvente la copaci de pădure;
- endomicorizele, în care hifele pătrund în celulele rădăcinii, întâlnite la multe plante erbacee și la numeroase culturi.
Multe plante au o astfel de relație, dar nu toate; unele familii de plante nu formează micorize.
„Rețeaua” de sub pădure
Hifele pot lega rădăcinile mai multor plante, iar în aceste rețele pot circula substanțe între ele. Cât de mare este rolul acestui transport în viața pădurii rămâne subiect de cercetare, așa că merită să ții distanță față de afirmațiile prea spectaculoase. Sigur este că solul cu miceliu bogat susține pădurea.
Cum protejezi solul pădurii și grădinii
- nu răscoli solul fără nevoie, pentru că rupi rețeaua de hife;
- lasă frunzele căzute, care hrănesc ciupercile;
- evită îngrășămintele chimice în exces, care pot slăbi relația;
- nu aduna ciuperci pe care nu le recunoști sigur și nu călca în zadar locurile cu miceliu.
Data viitoare când te plimbi prin pădure, privește altfel solul de sub picioare. Frunzele căzute, lemnul în descompunere și firele albe dintre ele fac parte dintr-un sistem care funcționează fără oprire. Un copac nu trăiește singur: depinde de organisme pe care rareori le vedem. Tocmai de aceea, protejarea solului este la fel de importantă ca protejarea copacilor înșiși.
Întrebări frecvente
Toate ciupercile formează micorize?
Nu. Unele ciuperci descompun lemnul sau frunzele moarte, iar altele trăiesc ca paraziți.
Micorizele se văd cu ochiul liber?
Uneori da, sub formă de fire albe în sol sau pe rădăcini, dar structura lor se vede bine doar la microscop.
Pot ajuta micorizele grădina mea?
Un sol necălcat, cu materie organică și fără răscolire excesivă este un mediu bun pentru ele.
Pentru mai multe explicații despre cum funcționează lumea vie, de la celule până la ecosisteme, poți vizita OrizontNews.
