Pe scurt: pragul de rentabilitate este nivelul vânzărilor la care veniturile acoperă exact costurile, fără profit și fără pierdere. Îl folosești ca să afli câte unități trebuie să vinzi, ce preț minim poți cere și cât de mult îți permite o scădere a vânzărilor. Pentru calcul separi costurile fixe de cele variabile.
Mulți antreprenori știu cât încasează într-o lună, dar nu știu de la ce nivel încep să câștige. Fără acest reper, deciziile despre preț, reduceri sau angajări se iau din intuiție. Calculul pas cu pas este explicat și în ghidul despre pragul de rentabilitate și modul în care îl calculezi; aici ne uităm mai ales la cum îl folosești în deciziile de zi cu zi.
Ce înseamnă, concret, pragul de rentabilitate
Este punctul în care profitul devine zero: nu mai pierzi bani, dar nu câștigi încă. Orice vânzare peste acest punct aduce profit, iar sub el firma pierde. Poate fi exprimat în unități vândute sau în valoare, adică în lei de încasat pe lună.
Costurile fixe și cele variabile
Primul pas este să împarți cheltuielile în două grupe. Costurile fixe rămân aproximativ aceleași, indiferent cât vinzi, iar cele variabile cresc odată cu vânzările.
- fixe: chirie, salarii stabile, abonamente, contabil, asigurări;
- variabile: materii prime, marfă, ambalaje, comisioane, transport pe comandă;
- mixte: unele cheltuieli, precum energia, au o parte fixă și una variabilă, pe care le poți împărți orientativ.
Formula simplă de calcul
În unități, pragul se obține împărțind costurile fixe la marja pe unitate, adică la diferența dintre prețul de vânzare și costul variabil al unei unități. Dacă o unitate se vinde cu 100 de lei și are 60 de lei costuri variabile, marja este 40 de lei. La costuri fixe de 8.000 de lei pe lună, ai nevoie de 200 de unități vândute.
| Element | Exemplu |
|---|---|
| Preț de vânzare pe unitate | 100 lei |
| Cost variabil pe unitate | 60 lei |
| Marjă pe unitate | 40 lei |
| Costuri fixe lunare | 8.000 lei |
| Prag de rentabilitate | 200 unități |
Cifrele sunt doar un exemplu. Pune în formulă datele reale din contabilitatea ta.
Cum îl folosești la stabilirea prețului
Dacă pragul ți se pare prea sus, ai trei pârghii: crești prețul, reduci costurile variabile sau reduci costurile fixe. O creștere mică a prețului îți micșorează pragul mai mult decât pare. În exemplul de mai sus, un preț de 110 lei duce marja la 50 de lei, iar pragul scade la 160 de unități.
La fel, poți testa o reducere. Dacă scazi prețul cu 10 lei, marja devine 30 de lei, iar pragul urcă la aproximativ 267 de unități. Întrebarea este dacă reducerea aduce suficienți clienți în plus.
Greșeli care strică calculul
Cea mai frecventă greșeală este omiterea unor costuri, precum taxele, amortizarea echipamentelor sau salariul tău. O altă greșeală este folosirea unui singur prag pentru firme cu mai multe produse, când marjele diferă. Pentru acestea se calculează o marjă medie ponderată sau se fac calcule separate. Și aspectele fiscale pot schimba rezultatul; despre ele găsești detalii în materialul despre greșelile frecvente în politicile fiscale ale firmelor. Pentru situația concretă a firmei tale, discută cu contabilul.
Întrebări frecvente
Cât de des trebuie recalculat pragul?
Cel puțin o dată pe trimestru și de fiecare dată când se schimbă chiria, prețurile furnizorilor sau prețul tău de vânzare.
Pragul de rentabilitate este același lucru cu profitul dorit?
Nu. Pragul arată doar unde profitul este zero. Pentru un profit țintă, adaugi suma dorită la costurile fixe și recalculezi.
Se aplică și la servicii?
Da. Unitatea poate fi o oră facturată sau un proiect, iar costul variabil poate include subcontractori sau materiale.
Un calcul făcut o dată, cu cifre corecte, îți dă un reper la care te poți întoarce de fiecare dată când iei o decizie de preț.
